Haideți să-i stricăm planul lui Hitler și să curățăm România. Pe 25 septembrie lasă blogul, twitter-ul, facebook-ul sau orice altceva și alătură-te miilor de voluntari în acțiunea “Let’s do it, Romania!”.
Haideți să-i stricăm planul lui Hitler și să curățăm România. Pe 25 septembrie lasă blogul, twitter-ul, facebook-ul sau orice altceva și alătură-te miilor de voluntari în acțiunea “Let’s do it, Romania!”.
Acum o saptămână vă anunțam că voi lipsi o perioadă de pe blog, criza fiind principalul vinovat. Luna august a venit cu o veste bună, contul este din nou plin, așa că pot reveni în frumusețea asta de blogosferă. Ok, ok, termin cu glumele, nu de alta, dar stârnesc confuzii în rândul prietenilor, câțiva întrebându-mă dacă într-adevăr primesc bani pentru că scriu pe blog.
Am stat o săptămână departe de dashbord și n-a fost așa de bine pe cât mă așteptam. Parcă îi mai ghini să “aștern” aici tot ce am pe suflet. Nu de alta, dar așa vor rămâne scrise undeva. Nu, n-am plecat la mare, n-am urcat pe munte, dar am avut parte de câte puțin din fiecare. Cum? Un weekend la o cabană, la poalele muntelui, bineînțeles, și două zile și o noapte la ștrand. Apropo, cea mai bună baie se face noaptea.
Dar n-am stat departe de online, am mai aruncat câte un ochi la blogurile preferate și m-am distrat copios văzând scandalurile tipic românești. Sunt sigur că toți sunteți la curent cu frunza brandului de țară. Sau pețiolul? Am văzut-o și pe doamna Udrea trecând prin toate fazele tipic feminine: negare și frustrare, acuzarea presei, mulțumirile ironice către presă (“Și reclama negativă este tot reclamă, nu”), acceptarea și declarația că nu va plăti pentru ceva furat. Apropo, piticu a fost în formă săptămâna trecută. Antena 3 și Realitatea în aceeași zi? Un adevărat maraton.
Unirea 0-0 în tur cu Zenit, astăzi băieții muncitori se luptă pentru 2 milioane de euro ce i-ar mai ține în viață vreo 2 luni. Rămânând la fotbal, am văzut după mult timp o atmosferă senzațională pe Ghencea. Apropo de meci, oltenilor, chiar dacă v-a fost anulat un gol valabil, totuși… conduceați cu 1-0, nu vă luase nimeni gâtul, puteați ține de rezultat. Știu, sunt al naibii de subiectiv.
Something new? Nu prea. Poate doar articolul lui Hoinaru, Twitter e pa. Eu îi cam dau dreptate.
Nu am mai fost plătit de 3 luni și am ajuns la capătul răbdării. Nu mai merge așa! Hai că am înțeles o lună-două, dar deja e prea mult. Am fost anunțat de patronul blogului că nu voi fi plătit nici luna aceasta și cred că am tot dreptul să intru și eu în grevă. În curând voi depune și un memoriu și sper să se rezolve lucrurile cât mai repede. Nu e normal ca eu să lucrez 24/24 și să se ajungă la o astfel de situație. Așa că de astăzi îmi iau și eu concediu și promit să vă anunț când revin pe blog. No, see you soon.
Un coleg și-a cumpărat o vuvuzelă. Ce a urmat…
Coleg (7/22/2010 12:26:43 PM): la 8 m-am dus la posta dupa ea
Coleg (7/22/2010 12:26:46 PM): la 8 jumate vin acasa
Coleg (7/22/2010 12:26:47 PM): mama dormea
Coleg (7/22/2010 12:26:50 PM): intru in camera
Coleg (7/22/2010 12:26:51 PM): inchid usa
Coleg (7/22/2010 12:26:56 PM): si suflu cat pot de tare
Coleg (7/22/2010 12:27:11 PM): tresare, se sperie ca dracu, se ridica… sta 3 secunde blocata…..
Coleg (7/22/2010 12:27:12 PM): si face
Coleg (7/22/2010 12:27:19 PM): : TE BAG IN PI**A MA-TII !!!!!!!!
Concluzia? Aveți grijă cu vuvuzela.
Alcool… 70.
Nu e indicat să combini alcoolul cu ţigările… numa’ zic.
Economia din ţara asta e la pământ de ani buni, pe zi ce trece se mai desfinţează câte un combinat, rata şomajului creşte de parcă ar fi reportul la loto, iar furtul de fier a ajuns să fie de fapt o meserie de sine stătătoare. Practic, suntem la pământ. Teoretic însă, ţara asta are nişte oameni ultra-capabili care se descurcă în orice situaţie.
De câte ori n-ai auzit cum un lucrător la benzinărie se laudă în stânga şi-n dreapta câte persoane publice cunoaşte el, doar pentru că a avut o dată şansa să-i facă plinul? Maşinii, nu lui. “A oprit bă Doroftei să alimenteze. Mi-a dat cheile şi a zis să-i fac plinul şi după să o parchez, că el se duce să mănânce. Când s-a întors a fost aşa de mulţumit de ce am făcut încât mi-a promis că dacă o să am vreodată probleme, el o să mă ajute, doar e campion mondial la box.” Tot timpul oamenii ăştia le ştiu pe toate. În benzinărie la ei se întâmplă toate evenimentele importante din lume. Nimic nu se petrece fără să primească acordul lor. Ei recunosc toate tipurile de avioane, ştiu toate jocurile de pe calculator pe de rost, sunt la curent cu toate evenimentele mondiale. Fuck, ei chiar sunt nişte enciclopedii ambulante. Sau doar au impresia asta… dar să nu-i dezamăgim, să-i lăsăm să viseze în continuare. Da, el e minunatul lucrător la pompă de la benzinărie.
Să nu-i neglijăm nici pe faimoşii chelneri. Teoretic, ei ar trebui să servească mâncarea şi să cureţe de pe mese. Practic, chiar asta fac. Însă nu trebuie să ştim noi. Aşa că fiecare poveste de-a lor are ceva incredibil, ceva care poate fi făcut doar de un chelner! Ei critică tot ce nu le convine, îşi permit să vorbească urât oricui, sunt zei! Zeii cărăuşi. Nu trece o săptămână fără să fi cunoscut o mare vedetă, fiecare având o şansă dată dracului de a socializa cu mari actori şi cântăreţi. La fel, toate se întâmplă în restaurantul lor, iar pământul nu se învârte dacă ei, marii chelneri, nu îşi dau acordul.
Acum ce urmează? Gunoierii o să fie mai ceva ca reprezentanţii OPC, cunoscând ce conţine fiecare aliment? Bodyguarzii vor avea dreptul să-i aresteze pe cei care deranjează liniştea publică? De astea nu ştiu, dar sunt sigur că drumarii vor cere taxă pe metrul de drum naţional.
Chiar dacă mi-am schimbat puțin prințipiile, twittereala rămâne, că-mi place. Și a venit săptămâna a 7-a, așa că vă dau…tweet-uri.
Ziceți voi, nu e aiurea numărul 1 acum?
Tu, bloggerule lingușitor. Principala ta activitate ar trebui să fie scrierea de articole. Bune, da? De aici și până la a ajunge lacheul marilor bloggeri e cale lungă. Totuși, oricât de lungă ar fi, tu ai reușit să străbați drumul ăsta în timp record. Ai sărit etapele normale pe care ar fi trebuit să le parcurgi și acum ești un fel de portar de mâna a doua. Ești trimis să faci toate mizeriile pe care alții nu sunt dispuși să le facă.
Te-ntreb eu așa, nu ți-e jenă când vezi că ceilalți aleargă pe culoarul lor și tu mergi cu X5-ul pe restul pistei? Nu că m-ar deranja, dar e vorba de concurență neloială. Știu zeci de bloggeri care scriu senzațional și se zbat undeva în mediocritatea mizeriei din blogosfera românească, iar tu freci de trei ori lampa ălor mari și ai linkul în blogroll-ul lor. Ține minte, zelistul măsoară numărul de link-uri, dar pentru penibilitatea ta nu s-a inventat încă un top.
Să-ți explic mai bine, să înțelegi. Chiar dacă un blogger important dă un tweet în care cere RT-uri, nu e nevoie să iei imediat la cunoștință și să dai dovadă că ești cel mai rapid pupincurist din blogosferă. Exemplu, Chinezu. Nu mă înțelege greșit, chiar îl apreciez pentru tot ce face, însă nu sunt de acord că tot ce zice el e corect și chiar nu consider că trebuie să dau RT la toate cererile lui. Dar tu nu vezi asta. Tu mori după aprecierile bloggerilor importanți, de parcă ei ți-ar da de mâncare la cină. Vezi că mâncarea vine de la părinți, nu din traficul de 2 bani pe care îl primești de la ‘ăi mari.
Și aici nu e vorba de Chinezu, e vorba de ce faci tu. Cum, nu știi ce faci? Te prostituezi! Blogosferic vorbind. Ești o curvă de blogger. Serios, chiar nu glumesc. E exact același lucru, doar că la alt nivel. Tu stai capră și prestezi orice își doresc clienții și în schimbul favorurilor tale, ei se fac că te bagă în seamă. Poate uneori chiar te bagă, dar tot aia rămâi.
Când te pui tu în fața calculatorului și apuci de “muncă”, nu simți un miros ciudat? Ia uită-te pe buze, acum știi de la ce e?